Posted on Jan 22, 2013 | 6 comments

Nunta Anei si a lui Jose a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am trait, plina de peripetii si lucruri de povestit. Pe Ana o cunosteam din 1997, de la inceputurile erei internetului pe la noi. Ne-am cunoscut pe un canal de chat (isi aminteste cineva de celebrii Beseen?) si de atunci si pana in ziua de azi s-a legat o prietenie extrem de frumoasa, cu diferite vizite de ambele parti, cunoscut prietenii si familiile, vizitat rude si locuri dragi. Din pacate ei nu au putut veni la nunta noastra in 2006, deoarece in preajma nuntii au avut o pierdere dureroasa in familie, insa asta nu a insemnat ca atunci cand am auzit ca Ana se marita cu Jose, nu am fost primii care am confirmat participarea. Desi am fost invitati doi, pana la nunta ne-am inmultit, asa ca am plecat insotiti de Andreea, fetita noastra de numai 6 luni la acea data.

Avion Bucuresti – Madrid plus 2700 km cu o masina inchiriata facuti pe acolo, asta a insemnat voiajul nostru de o saptamana pe meleagurile atat de frumoase ale Galiziei (partea de nord-vest a Spaniei), cu mici incursiuni la ocean, in Portugalia si in orasele din jur.

In dimineata nuntii, aveam de parcurs o distanta de aproximativ 100 km de la Santiago si pana la Ourense, locul desfasurarii actiunii. Pe un potop de ploaie cum rar am vazut, alergam disperat, imbracat in costum si pantofi de piele sa gasesc masina, in timp ce fetele ma asteptau in scara blocului. Masina nu am mai gasit-o. Fusese ridicata cu 2 minute inainte sa ajung eu la ea, mi-a explicat cu chiu cu vai un batranel ca incepand cu ora 8 nu mai poti parca acolo. Era 8 si 10 cand eu eram ud fleasca si ma chinuiam in disperare de cauza sa aflu cum putem recupera masina. Am reusit in cele din urma sa o recuperam, aceasta distractie costandu-ne 60 de euro (mult mai putin ca in Bucuresti din fericire), dar cel mai mult costandu-ne timp pretios. Cand am ajuns la nunta, ceremonia religioasa era deja inceputa, insa nu mi-am facut griji, pentru ca de aceasta data eram doar invitat, nu fotograf oficial.

Cerusem insa permisiunea sa fotografiez si eu, mirii anuntand din timp fotograful oficial despre intentia mea (asa cum personal i-am rugat). Am avut avantajul de a nu avea nici un stres, si sa imortalizez momentele asa cum se desfasurau si in acelasi timp sa ma bucur cu ei de frumusetea unei nunti de poveste. Mai jos va invit sa descoperiti aceasta poveste prin imaginile realizate acolo:

A doua zi, dupa nunta, am mai petrecut ceva timp prin imprejurimi fotografiind peisaje minunate, dintre care va arat si aici cateva, sa intelegeti putin cat de frumoasa este aceasta parte a Spaniei in care m-as intoarce oricand.

Apoi am plecat la ocean, am mancat homari, am vizitat Porto si am degustat vinurile specifice din Portugalia si multe, multe altele. Poate ca intr-o zi voi povesti mai multe, pe blogul celalalt.

Va multumesc draga Ana si Jose ca ne-ati oferit aceasta ocazie!